Reportajul „O secundă acasă, cât eternitatea războiului” este probabil unul dintre cele mai intime și dureroase materiale realizate de Viorica Tătaru și Andrei Captarenco. Îl urmărim pe Serghei, un soldat care revine pentru scurt timp în sânul familiei, dar care pare captiv într-o transă pe care nici dragostea celor dragi nu o poate rupe.
Este o poveste despre tăcerile care dor mai mult decât exploziile, despre soții care plâng pe furiș în timp ce tricotează pentru front și despre privirea unui tată care nu vrea să-și „împovăreze” copiii cu ororile văzute. Înainte de a îmbrăca din nou uniforma, Serghei ne lasă o lecție despre prețul invizibil al acestui război: durerea sufletului care nu mai are cuvinte.